Fantasy

Sibiu - capitala europeana a culturii -

Orasul Sibiu
Trecând prin Carpaţi prin strâmtoarea Turnu Roşu, lăsând în urmă ceea ce străinii numesc Valahia, vizitatorul intră într-o nouă lume -- Transilvania.
Primul lucru de observat este arhitectura. Satele saxone au case de piatră, cu acoperişuri de ţiglă, perfect aliniate de-a lungul străzii şi cu grădini in spate. Este o tradiţie asociată cu Europa Centrală, total diferită de ceea ce se găseşte în restul României. Oraşul Sibiu are o atmosferă distinct medievală. Dacă nu ar fi maşinile de pe stradă sau magazinele luxoase, ar fi uşor să-ţi imaginezi că te-ai întors în timp.
Situat la picioarele munţilor Făgăraş, Sibiul stă de nouă secole de strajă la porţile acestei provincii legendare.

Mai mult, Sibiul însuşi este un muzeu în aer liber. O plimbare pe vechile străzi pietruite îţi oferă ocazia să vezi îndeaproape vestigiile unei ale epoci. Oraşul are două nivele: Oraşul de Sus, unde se află majoritatea obiectivelor istorice ale Sibiului, şi oraşul de Jos.
Acestea sunt legate prin Pasajul Scărilor, construit în secolul al XIII-lea. Piaţa Mare este centrul istoric al Sibiului, care a fost menţionată pentru prima dată în 1411 ca fiind o piaţă de porumb. Ca în cazul majorităţii pieţelor centrale din oraşele medievale, acesta este locul unde aveau loc întâlnirile publice -- dar şi execuţiile publice.

Piaţa Mică este înconjurată de clădiri medievale bine conservate, majoritatea locuinţe şi ateliere ale meşteşugarilor, şi oferă acces rapid la muzeele etnografice.
Deoarece Cetatea Sibiului a fost vreme de secole o fortăreaţă la porţile Transilvaniei, era înconjurată de ziduri şi turnuri de apărare, majoritatea încă existente: Turnul Sfatului, Turnul Archebuzierilor, Turnul Olarilor, Turnul Tâmplarilor, toate construite în secolul al XV-lea, Turnul Gros, ridicat la mijlocul secolului al XVI-lea, Bastionul Haller, construit în 1552, Turnul circular al Pulberăriei şi Turnul Pielarilor.

Privind pe deasupra acoperişurilor de ţiglă, 15 vechi biserici, capodopere ale arhitecturii, impun respect, fie că sunt evanghelice, ortodoxe, catolice, protestante, franciscane sau ursuline.
Printre monumentele vestitului oras amintim Halele macelarilor, Turnul de langa Primaria Veche, Universitatea Saseasca, Biserica franciscanilor, Muzeul Brukenthal, ce adaposteste colectia de arta a baronului Samuel Brukenthal consilier al Mariei Tereza si guvernator al Transilvaniei (1777 - 1787).

Sibiu este perceput ca fiind un oras al artei si culturei putand fi considerat pe buna dreptate ca fiind capitala culturala a Romaniei datorita traditiilor seculare si patrimoniului cultural artistic pe care Sibiul si zona din marginime il detine.
Orasul ofera locuitorilor si celor care il viziteaza o atmosfera unica si atractiva si le ofera posibilitatea de a experimenta viata culturala a unui oras din Transilvania.

Programul Sibiu – Capitala Culturala Europeana 2007 (Sibiu – CCE 2007) isi continua activitatile de promovare pe plan international prin intermediul a doua evenimente complexe desfasurate in perioada 19-24 octombrie la Berlin. Saptamana de promovare a debutat prin popularizarea programului in cadrul unui concert de muzica clasica sustinut de Philarmonie der Nationen si a fost urmata de organizarea unei eveniment de presa in data de 24 octombrie 2006, cu doua zile inainte de votul Parlamentului German pentru ratificarea tratatului de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana.


Evenimentul de presa a fost gazduit de catre E.S dl. Bogdan Mazuru, Ambasadorul Romaniei la Berlin. In prima parte, a fost organizata o conferinta de presa sustinuta, alaturi de dl. Mazuru, de catre dl. Sergiu Nistor, Comisar Guvernamental pentru Sibiu - CCE 2007 si dl. Klaus Werner Johannis, primarul Sibiului. Acestia au prezentat reprezentantilor presei germane si romane programul Sibiu - CCE 2007, precum si strategia de comunicare a acestuia.
In a doua parte a evenimentului, expozitia “Sibiu. Tanar din 1191” a fost vernisata, pentru a treia oara pe plan international, dupa Strasbourg si Patras, in prezenta presei si a invitatilor Ambasadei Romaniei.


Album foto

Get your own Poll!

Pisicutza cooool :)

S-au nascut noi talente....:))

Invatamantul in Uniunea Europeana

Necesităţile învăţământului superior

Corina Dumitrescu
(prorector al Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir)

O reformă reală în domeniul educaţional trebuie să aibă în vedere învăţământul de toate gradele, astfel încât pregătirea universitară să poată asigura absolvenţilor o şansă reală de integrare pe piaţa muncii, în condiţii de deplină egalitate. Obiectivul central al evaluării şi asigurării calităţii reprezintă, şi pentru România, optimizarea activităţii fiecărei instituţii de învăţământ, precum şi a sistemului de învăţământ în ansamblu.
Alinierea la principiile procesului de la Bologna presupune şi modificarea Legii învăţământului, prin care se reglementează toate aspectele educaţiei. Este necesară coroborarea tuturor normelor din învăţământul superior, adoptate după promulgarea Legii învăţământului, şi redefinirea acestora pentru a constitui un factor de stimulare a competitivităţii scolii superioare româneşti.
Avem în vedere modificarea şi completarea şi a normelor care privesc învăţământul superior particular, care sigur că are misiune şi scop comune cu învăţământul superior de stat, dar şi o puternică amprentă specifică.
Fără o autonomie totală a învăţământului în general, a celui particular, în special, sprijinul Procesului Bologna nu ar exista, iar, pe de altă parte, învăţământul superior românesc ar fi sortit eşecului.În acest context, anteproiectul "Legea învăţământului superior" trebuie să capete o formă finală, aceea de proiect de lege, abia după ce se vor fi epuizat toate formele dezbaterii publice, se vor fi implicat în primul rând universităţile şi opinia publică cu o atentă verificare a încadrării ei în concepţia validată de secole de existenţă umană a lui Montesquieu, potrivit căreia "legea nu este confecţionată, fabricată, ea se "cere" şi apare din temeiul unei necesităţi, iar ceea ce contează în primul rând este SPIRITUL LEGII"; dezbaterea publică a acestui anteproiect opinăm că ar trebui să înceapă cu definirea "spiritului" (?!) acestuia.
Ea nu constituie miza imediată a luptelor politice în momentul în care devine o miză, şi a pierdut deja vocaţia de primă instanţă de transmitere a cunoştinţelor pentru serviciul universal. Ea nu este supusă jocului economic al rentabilităţii imediate. Prin aceasta, ea se sustrage acelei dictaturi a imediatului, care ne roade până la măduvă."

Un mare roman

Ştefan cel MARE (Borzeşti, 1433 - Suceava, 2 iulie 1504)
Video
A împânzit Moldova cu mănăstiri, cum nici un alt domnitor nu a făcut, iar Dumnezeu i-a dăruit cea mai lungă domnie din istoria românilor (47 de ani) până la înscăunarea lui Carol I. Nepot al lui Alexandru cel Bun, Ştefan al III-lea ajunge la tron în aprilie 1457, punând capăt unui adevărat război care îi însângerase familia timp de 25 de ani. De la început s-a confruntat cu problema delicată a relaţiilor Moldovei cu Ungaria şi Polonia. În decembrie 1467, Ştefan îl înfrânge la Baia pe regele Ungariei, Matei Corvin, care pornise o expediţie împotriva Moldovei. După acest episod, relaţiile dintre cei doi se vor îmbunătaţi. Cu Polonia conflictul era mai vechi şi va continua şi sub urmaşii săi. În 1485, Ştefan face la Colomeea jurământ de vasalitate regelui polon Cazimir al IV-lea, dar în 1490 conflictul se redeschide din cauza vechii probleme a stăpânirii Pocuţiei. Ştefan organizează o expediţie şi instalează garnizoane moldoveneşti. În 1497, noul rege al Poloniei, Ioan Albert, face, la rândul lui, o mare expediţie în Moldova, dar este înfrânt în bătălia istorică de la Codrii Cosminului. Astfel, pretenţiile Poloniei asupra Pocuţiei sunt abandonate temporar. În 1475, Ştefan se confruntă cu o mare expediţie otomană condusă de Mehmet al II-lea, cuceritorul Constantinopolelui. Armata turcească este înfrântă pe 10 ianuarie la Podul Înalt (Vaslui), victorie care i-a adus domnului Moldovei elogii din partea intregii Europe creştine şi titlul de «Atlet al lui Christos» din partea papei Sixt al IV-lea. Elogiile n-au fost însă însoţite şi de ajutoarele strict necesare, astfel că, în anul următor, Mehmet revine, armata moldovenească fiind înfrântă, în vară, la Valea Albă (Războieni). Turcii nu au putut fructifica victoria şi s-au retras peste Dunăre. Luptele cu turcii au continuat cu victorii importante de partea lui Ştefan, până în 1484, când sultanul Baiazid al II-lea reuşeşte să ocupe cele două cetăţi cheie de la limanul Nistrului şi malul Mării Negre: Chilia şi Cetatea Albă. În 1489, Ştefan încheie cu turcii un tratat de pace prin care se angajează să plătească Imperiului Otoman un tribut anual de 3.000 de florini veneţieni. Pe plan cultural, Ştefan este cel mai important ctitor de biserici şi mănăstiri din Moldova medievală, în epoca sa cristalizându-se aşa numitul «stil moldovenesc». Ştefan moare la 2 iulie 1504, din cauza unei vechi răni la picior, căpătată la un asediu al cetăţii Chilia. Prin modul în care a condus şi apărat ţara, Ştefan cel Mare a oferit o lecţie de diplomaţie şi în egală măsură, de strategie militară