Get your own Poll!

Pisicutza cooool :)

S-au nascut noi talente....:))

Invatamantul in Uniunea Europeana

Necesităţile învăţământului superior

Corina Dumitrescu
(prorector al Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir)

O reformă reală în domeniul educaţional trebuie să aibă în vedere învăţământul de toate gradele, astfel încât pregătirea universitară să poată asigura absolvenţilor o şansă reală de integrare pe piaţa muncii, în condiţii de deplină egalitate. Obiectivul central al evaluării şi asigurării calităţii reprezintă, şi pentru România, optimizarea activităţii fiecărei instituţii de învăţământ, precum şi a sistemului de învăţământ în ansamblu.
Alinierea la principiile procesului de la Bologna presupune şi modificarea Legii învăţământului, prin care se reglementează toate aspectele educaţiei. Este necesară coroborarea tuturor normelor din învăţământul superior, adoptate după promulgarea Legii învăţământului, şi redefinirea acestora pentru a constitui un factor de stimulare a competitivităţii scolii superioare româneşti.
Avem în vedere modificarea şi completarea şi a normelor care privesc învăţământul superior particular, care sigur că are misiune şi scop comune cu învăţământul superior de stat, dar şi o puternică amprentă specifică.
Fără o autonomie totală a învăţământului în general, a celui particular, în special, sprijinul Procesului Bologna nu ar exista, iar, pe de altă parte, învăţământul superior românesc ar fi sortit eşecului.În acest context, anteproiectul "Legea învăţământului superior" trebuie să capete o formă finală, aceea de proiect de lege, abia după ce se vor fi epuizat toate formele dezbaterii publice, se vor fi implicat în primul rând universităţile şi opinia publică cu o atentă verificare a încadrării ei în concepţia validată de secole de existenţă umană a lui Montesquieu, potrivit căreia "legea nu este confecţionată, fabricată, ea se "cere" şi apare din temeiul unei necesităţi, iar ceea ce contează în primul rând este SPIRITUL LEGII"; dezbaterea publică a acestui anteproiect opinăm că ar trebui să înceapă cu definirea "spiritului" (?!) acestuia.
Ea nu constituie miza imediată a luptelor politice în momentul în care devine o miză, şi a pierdut deja vocaţia de primă instanţă de transmitere a cunoştinţelor pentru serviciul universal. Ea nu este supusă jocului economic al rentabilităţii imediate. Prin aceasta, ea se sustrage acelei dictaturi a imediatului, care ne roade până la măduvă."

Un mare roman

Ştefan cel MARE (Borzeşti, 1433 - Suceava, 2 iulie 1504)
Video
A împânzit Moldova cu mănăstiri, cum nici un alt domnitor nu a făcut, iar Dumnezeu i-a dăruit cea mai lungă domnie din istoria românilor (47 de ani) până la înscăunarea lui Carol I. Nepot al lui Alexandru cel Bun, Ştefan al III-lea ajunge la tron în aprilie 1457, punând capăt unui adevărat război care îi însângerase familia timp de 25 de ani. De la început s-a confruntat cu problema delicată a relaţiilor Moldovei cu Ungaria şi Polonia. În decembrie 1467, Ştefan îl înfrânge la Baia pe regele Ungariei, Matei Corvin, care pornise o expediţie împotriva Moldovei. După acest episod, relaţiile dintre cei doi se vor îmbunătaţi. Cu Polonia conflictul era mai vechi şi va continua şi sub urmaşii săi. În 1485, Ştefan face la Colomeea jurământ de vasalitate regelui polon Cazimir al IV-lea, dar în 1490 conflictul se redeschide din cauza vechii probleme a stăpânirii Pocuţiei. Ştefan organizează o expediţie şi instalează garnizoane moldoveneşti. În 1497, noul rege al Poloniei, Ioan Albert, face, la rândul lui, o mare expediţie în Moldova, dar este înfrânt în bătălia istorică de la Codrii Cosminului. Astfel, pretenţiile Poloniei asupra Pocuţiei sunt abandonate temporar. În 1475, Ştefan se confruntă cu o mare expediţie otomană condusă de Mehmet al II-lea, cuceritorul Constantinopolelui. Armata turcească este înfrântă pe 10 ianuarie la Podul Înalt (Vaslui), victorie care i-a adus domnului Moldovei elogii din partea intregii Europe creştine şi titlul de «Atlet al lui Christos» din partea papei Sixt al IV-lea. Elogiile n-au fost însă însoţite şi de ajutoarele strict necesare, astfel că, în anul următor, Mehmet revine, armata moldovenească fiind înfrântă, în vară, la Valea Albă (Războieni). Turcii nu au putut fructifica victoria şi s-au retras peste Dunăre. Luptele cu turcii au continuat cu victorii importante de partea lui Ştefan, până în 1484, când sultanul Baiazid al II-lea reuşeşte să ocupe cele două cetăţi cheie de la limanul Nistrului şi malul Mării Negre: Chilia şi Cetatea Albă. În 1489, Ştefan încheie cu turcii un tratat de pace prin care se angajează să plătească Imperiului Otoman un tribut anual de 3.000 de florini veneţieni. Pe plan cultural, Ştefan este cel mai important ctitor de biserici şi mănăstiri din Moldova medievală, în epoca sa cristalizându-se aşa numitul «stil moldovenesc». Ştefan moare la 2 iulie 1504, din cauza unei vechi răni la picior, căpătată la un asediu al cetăţii Chilia. Prin modul în care a condus şi apărat ţara, Ştefan cel Mare a oferit o lecţie de diplomaţie şi în egală măsură, de strategie militară